sunt zile când nu am răsărit sau apus sap tuneluri printre rădăcini ca un greiere-cârtiţă supus cercetărilor
bălmăjesc ceva "cri-cri-ma" de a-mi iubi galeriile şi nu pentru că aş vrea să ademenesc ci pentru că aşa suport fantele din umbră
oamenii aceia îmi amplifică reiterările cu lupa ca şi când mi-aş putea înălţa casa cumva din moviliţele sub care s-au răcit alte nefericiri
sigur aş zice că nimeni nu se naşte insectă dar dacă s-au perpetuat analizele în lipsa sângelui şi nu mă pot preface în pasăre să migrez
sunt nopţi când somnul îmi tresare şi pământul arde uneori de usturime muşc din noduri
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu